Managementul Inteligent al Depozitului (WMS)

Da. Depozitul vede programul de producție și alimentează liniile just-in-time, în timp ce consumul este înregistrat automat înapoi.

Scanerele standard de coduri de bare și imprimantele de etichete sunt suficiente; RFID este opțional pentru fluxurile de volum mare.

Da, inclusiv transferuri între locații și stoc în consignație la clienți sau furnizori.

Dacă materialul stă în locuri fixe, se mișcă rar și se numără o dată pe an, ERP-ul este suficient. Ce face WMS-ul necesar sunt regulile de lot sau de expirare, mai multe locații care țin același articol, sau oamenii care umblă pe culoare ca să găsească materialul; ultima situație este de obicei cea care decide. ERP-ul știe cantitatea pe articol și pe fabrică, în timp ce WMS-ul știe ce palet este în ce locație și cine l-a mutat.

Da. Recepția, depozitarea pe locație, pickingul, inventarierea ciclică și trasabilitatea pe loturi merg integral pe scanări și nu ating niciun automat. Ce pierdeți este motorul de consum, care scade componentele din lista de materiale de fiecare dată când PLC-ul raportează o bucată bună, fără să aștepte confirmarea comenzii. Asta îngustează intervalul în care stocul este vechi, dar nu îl face corect, pentru că rebutul, consumul peste normă și diferențele de material tot au nevoie de înregistrarea lor.

O schemă de locații care corespunde depozitului fizic, date de bază de articol cu unități de măsură și mărimi de ambalaj reale, și un stoc inițial numărat pe locație. Schema de locații este lucrul pe care fabricile îl subestimează: culoarele, rafturile, nivelurile și zonele de la sol au nevoie toate de etichete pe care omul să le poată scana din locul în care stă. Așteptați-vă să reetichetați și așteptați-vă ca primele inventare să nu se potrivească cu ERP-ul. Diferența exista deja; WMS-ul doar o face vizibilă.

Destul cât să conteze: se adaugă o confirmare în cinci puncte, recepție, depozitare pe locație, picking, alimentarea liniei și predarea produsului finit, iar în schimb se oprește căutarea, care în mod normal este cifra mai mare. Schimbul funcționează doar dacă fiecare confirmare este scurtă. Cronometrați pașii chiar dumneavoastră într-o oră aglomerată, împreună cu oamenii care îi vor executa, nu într-un demo. Dacă o confirmare de picking cere patru apăsări pe terminalul mobil, se ajunge să fie făcută în bloc la finalul turei, iar evidența nu mai este în timp real.

Da, oriunde ajunge efectiv acoperirea, dar o întrerupere vă costă scanarea, iar operatorul o repetă după ce terminalul revine în rețea. Depozitele frigorifice, rafturile înalte și halele cu închidere metalică sunt exact locurile unde un site survey făcut în clădirea goală dă greș, iar un culoar mort permanent înseamnă că scanările se introduc mai târziu din memorie, ceea ce anulează scopul. Faceți măsurătorile la înălțimea raftului, cu rafturile pline, înainte să comandați hardware-ul.

Alocă după regula FIFO sau FEFO și apoi caută o locație potrivită, iar regula poate fi limitată în funcție de tipul locației, astfel încât o locație de stivuire pe sol în adâncime poate fi setată să elibereze în ordinea în care a fost umplută, sau exclusă din propunerile FIFO automate. Programul nu poate vedea care palet este blocat fizic, motiv pentru care trebuie permisă o suprascriere, înregistrată cu un motiv pe lot. Dacă suprascrierile sunt frecvente, soluția ține de rafturi sau de regula de depozitare, iar jurnalul vă spune de care dintre ele.

Nu WMS-ul. El deține locația, mișcarea și identitatea lotului, MES-ul deține ce s-a întâmplat la operație, iar articolul, lista de materiale și unitatea de măsură rămân aproape întotdeauna în ERP, de unde WMS-ul doar le preia. Stabiliți granița aceasta câmp cu câmp, în scris, înainte să se construiască interfața: ce sistem are voie să creeze un articol și care doar să îl citească este întrebarea care decide proiectul.